Condiții geografice
aria naturală protejată Măgura Odobești
Mediul abiotic
GEOLOGIE
Din punct de vedere geologic, situl natura 2000 ROSPA 0075 Măgura Odobești este format pe o structură monoclinală ce cuprinde seria concordantă sarmaţian-pliocen ce este separată la vest de Depresiunea Vrancei printr-o falie intrasaliferă ce străbate subzona miocen presarmaţiană a zonei de molasă sau neogenă, structură complicată de străpungerea diapirică a unor formaţiuni salifere.
În ceea ce privește litologia, în sectorul subcarpatic predomină gresiile, conglomeratele, șisturile, marnele și tufurile, în timp ce în subcarpaţii externi și în special în Măgura Odobești predomină stratele de Cândești – pietrișuri, bolovănișuri, argile și nisipuri, acestea fiind în depozite până la 500m altitudine, și acoperite cu formaţiuni loessoide cu grosime de 10-20 m.
În mare măsură, Subcarpaţii Vrancei se suprapun ariei cu maximă activitate tectonică și seismică a Curburii și în cuprinsul lor apar diferenţe între tendinţa de puternică înălţare a ulucului depresionar subcarpatic într-un ritm de +3-4 mm/an, faţă de numai +0,5-1 mm/an pe latura lor externă.
Procesele neotectonice mai recente, ca urmare a mișcărilor seismice de mare intensitate, au produs modificări locale importante asupra albiei și cursului Putnei, în zona cascadei.
Astfel, aceste procese neotectonice și rezultatul lor se recunosc în teren, după cum urmează:
– Pe maul stâng al Putnei, în amonte de actuala cascadă, se recunoaște patul stâncos al vechii albii, continuată în aval de cascadă și întreruptă printr-un mal abrupt, vertical, pe o distanţă de aproximativ 300 de metri;
– După această întrerupere, patul vechii albii reapare, fiind presărat cu material rulat de apă, de dimensiuni variabile – de la mărimea unor bolovani, până la blocuri de gresie cu diametrul de aproximativ 1-2 m;
– Vechiul curs al Putnei formează o cascadă actualmente părăsită, despărţită de actualul curs printr-un „palointerfluviu”; în zona mediană, în aval de cascada părăsită, prezintă o înșeuare care corespunde văii cu profil în litera V care debușează pe malul drept al Putnei actuale și care, anterior, se vărsa în vechiul curs, suspendat și părăsit.
Activitatea seismică din zona Vrancei se impune prin persistenţa ei, reflectată de periodicitatea de producere a cutremurelor cu diferite intensităţi. Cutremurele puternice produc modificări importante în evoluţia formelor de relief, influenţând în diferite grade desfășurarea proceselor actuale de modelare a reliefului. Procesele de versant declanșate de seisme pot fi: prăbușiri, rostogoliri, alunecări, curgeri de noroi, procese de „creep” și avalanșe.
RELIEF Și GEOMORFOLOGIE
RELIEF
Relieful, el însuși rezultat al interacţiunii factorilor primari și secundari ai mediului înconjurător, prin altitudine, energie de relief, declivitate, frecvenţa versanţilor, forme majore și minore, procese de modelare, poate introduce diferenţieri în ansamblul condiţiilor ecologice dintr-un biotop.
Relieful subcarpatic se află într-o fază de adaptare generală la structură, litologie și neotectonică.
Delimitată la nord de valea Putnei și la Sud de cea a Milcovului, Măgura Odobești are o bună individualitate în peisaj.
În cadrul Subcarpaţilor Vrancei se diferenţiază patru subunităţi cu caractere distincte:
ulucul depresiunilor subcarpatice Depresiunea Vrancei,
dealurile subcarpatice interne,
depresiunile intracolinare,
dealurile externe și piemontul.
– Treapta dealurilor subcarpatice ce include și depresiunile intra-colinare și dealurile de podiș, cuprinde dealurile înalte vestice sau interne – două șiruri între Valea Putnei și valea Șușiţei depresiunile intradeluroase – transversal sau de-a lungul văilor Șușiţei, Putnei și Milcovului, precum și la cumpăna apelor între bazinul Milcovului și Râmnei, dealurile estice sau externe – între cursul superior al pârâului Zăbrăuţi și Valea Râmnicului, dominate de Măgura Odobeștilor – 996 m și glasicul piemontan periferic, care realizează _spre răsărit racordul la treapta joasă a câmpiei.
– Depresiunea submontană, situată între povârnișurile vestice ale Munţilor Vrancei și cele vestice ale dealurilor înalte.
După caracteristicile morfologice, Grumăzescu, 1970, această depresiune prezintă trei sectoare:
sectorul nordic situat între aliniamentul Tulnici – Negrilești și limita nordică administrativă a judeţului Vrancea,
sectorul central – între valea Putnei și Dealurile Ţipău Tojanul,
sectorul sudic – ce urmează celui central până sub povârnișurile vestice ale culmii subcarpatice.
– Dealurile înalte vestice, care sunt localizate între Valea Putnei, Șușiţei la nord și Valea Râmnicului la sud;
– Depresiunea intradeluroasă, aflată între dealurile înalte vestice și cele estice.
Relieful aici este dispus în două trepte principale:
prima treaptă, mai înaltă, cuprinde dealuri dispuse transversal faţă de linia structurii și Văii Șușiţei, Putnei și Milcovului,
a doua este reprezentată de depresiuni și poduri de terasă, dezvoltate pe valea Milcovului și Putnei.
Dealurile sud-estice, se întind la sud de cumpăna de ape dintre bazinul Milcovului și Râmnei și se caracterizează printr-o serie de culmi prelungi cu orientare generală nord-est -sud-vest și au o altitudine de maxim 700m. Dealurile înalte estice, rezultate în urma procesului de eroziune, provin din fragmentarea marginii vestice a cuverturii de pietrișuri, nisipuri și argile.
Cele mai impunătoare sunt Măgura Odobești 996 m și Dealul Deleanu 693 m.
Glacisul subcarpatic este forma majoră de relief care face legătura între dealurile estice și Câmpia Siretului.
Măgura Odobești aparţine ultimei unităţi și se prezintă ca un larg sinclinal ușor cutat. Acesta se continuă _spre câmpie printr-un glacis subcarpatic ce atenuează _diferenţele de nivel 600-800m dintre dealuri și câmpie. Fragmentarea reliefului prin modificarea condiţiilor microclimatice, a frecvenţei și expunerii versanţilor, influenţează direct și indirect repartiţia diferitelor asociaţii vegetale. În același timp, datorită culoarelor de vale, dezvoltate de diferite direcţii, sunt influenţate și perioadele de producere a diferitelor fenofaze. Fragmentarea reliefului se constituie într-un factor favorizant al proceselor de eroziune și a celor gravitaţionale – prăbușiri, rostogoliri, curgeri noroioase, procese întâlnite frecvent în judeţul Vrancea. Aceste procese duc la o accentuare a degradării mediului.
GEOMORFOLOGIE
Particularităţile litologice ale Subcarpaţilor Vrancei dau naștere unui relief de detaliu ce se înscrie în cadrul general printr-o mai mare amplitudine a reliefului creat prin eroziune diferenţială și printr-o dinamică accentuată a proceselor geomorfologice actuale.
Relieful actual este supus la modificări permanente datorită acţiunii proceselor modelatoare actuale, potenţate deseori de acţiunea factorului antropic, directă asupra reliefului sau indirectă prin modificarea celorlalte componente ale geosistemului.
În perimentrul sitului acţionează modelarea fluvială, procese de deplasare în masă, eroziunea și acumularea eoliană. De asemenea, modificările datorate activităţii antropice din ultimii ani precum defrișarea unor suprafeţe forestiere, supraîncărcarea versanţilor pentru construcţia de case sau drumuri, și alte asemenea au avut ca efect activarea sau reactivarea unor procese geomorfologice cu efecte în degradarea echilibrelor ecosistemice din aria naturală _protejată.
Marea diversitate a condiţiilor de relief din Subcarpaţii Vrancei este evidenţiată, printre altele, cu ajutorul unor elemente de ordin cantitativ și calitativ ale căror valori oscilează de la o zonă la alta. Aceste elemente calitative și cantitative ale reliefului au un rol hotărâtor în ceea ce privește influenţa asupra stării mediului.
Astfel, componentele biotice ale ecosistemelor, particularităţile climatice, caracteristicile hidrologice, depind, în mare parte, de aceste elemente cantitative și calitative ale reliefului. Toate acestea au un rol hotărâtor, ca factori de favorabilitate a mediului, pentru inserţiile antropice din aria naturală _protejată.
HIDROGRAFIE
Râul Putna este afluent direct al râului Siret și impreună cu reţeaua de râuri tributare drenează o suprafaţă totală de 2487.4 km2.
Bazinul Putnei are o dezvoltare asimetrică, majoritatea afluenţilor principali primindu-i pe partea dreaptă (Milcovul, Râmna).
Cea mai mare suprafaţă a bazinului corespunde sectorului subcarpatic (48%) de unde își adună majoritatea afluenţilor (Milcovul cu afluenţii săi). Cel mai important afluent din sectorul superior este Zăbala. Alte arii de convergenţă hidrografică, de dimensiuni diferite și cu importanţă hidrologică deosebită mai sunt cele din depresiunea Vidra, Mera și Râmna, iar în sectorul inferior, punctul de convergenţă Răstoaca, unde debușează Milcovul și Râmna și unde, la creșterile mari ale debitelor, cele trei râuri se unesc afectând tot spaţiul din jurul localităţii.
Apele din sectorul subcarpatic sunt adunate de râurile Milcov (70 km lungime) și Râmna (66 km lungime), ambele având izvoarele in Subcarpaţii Interni, formându-și la rândul lor bazine hidrografice 10 11 importante, reprezentând 35% din suprafaţa totală a bazinului Putnei.
Situl este delimitat la nord de valea Putnei și la sud de cea a Milcovului (principal afluent de dreapta al Putnei).
Din Măgura Odobești pleacă radiar o serie de văi: spre nord, Valea Rea, tributară Putnei, spre est Sturza, de asemenea tributară Putnei, spre sud, Arva cu afluentul Arva Seacă, colectate de Milcov, spre vest mici pâraie alimentează Milcovelul (care delimitează situl spre vest) afluent de stânga al Milcovului.
PEDOLOGIE
Evoluţia și formarea solurilor în acest spaţiu se explică prin variabilitatea spaţială și temporală a factorilor și proceselor pedogenetice.
În condiţiile lito-bio-climatice din Subcarpaţii Vrancei, procesele de solificare sunt complexe, desfășurarea altitudinală impunând diferenţierea mai multor tipuri și subtipuri de sol.
Solurile brune luvice au o extindere mare, fiind solurile dominante ce ocupă 70% din suprafaţa sitului ROSPA 0075 Măgura Odobești.
Luvosolurile ocupă, în principal, dealurile subcarpatice și sunt acoperite în cea mai mare parte de păduri de foioase cu randamente silvice superioare, procesul pedogenetic dominant fiind argiloiluvierea.
Solurile brune eu-mezobazice ocupă areale restrânse în sudul sitului ROSPA0075 Măgura Odobești și areale mai mari în nord-vest, gradul de fertilitate fiind mai redus în comparaţie cu solurile din zonele joase, dar având o bună pretabilitate silvică și pastorală.
Solurile brune acide reprezintă cambisolurile cu humificare de tip acid, se întâlnesc în vestul și pe linia centrală a sitului ROSPA 0075 Măgura Odobești.
Oferă condiţii dezvoltării arboretelor de foioase sau de amestec cu rășinoase de productivitate mijlocie.
